Nu uita de chemarea ta

Când ai plecat la drum cu Domnul,
Nu ți-a promis un drum ușor.
Ți-a pus în suflet o chemare:
„Păstorește turma Mea cu dor.”

Ți-a pus în mâini nu doar o slujbă,
Ci suflete răscumpărate-n har.
Ți-a dat copii, bătrâni și tineri,
Să-i duci spre Cer, spre sfântul hotar.

Îți amintești de prima zi,
Când s-a vorbit de-o nouă biserică?
Poate erau puțini atunci,
Dar credința era puternică.

Au fost posturi și rugăciuni,
Au fost lacrimi vărsate-n taină.
Au fost genunchi plecați în noapte,
Cerând putere de la Tatăl.

Nimic n-a fost zidit ușor,
Fiecare pas a fost cu preț.
Fiecare suflet câștigat
A fost un dar venit din Cer.

Și astăzi, când privești în urmă,
Nu vezi doar ziduri și cântări,
Ci vezi o turmă încredințată,
Crescută prin multe încercări.

Păstorul merge înainte,
Chiar dacă uneori e greu.
Căci turma nu este a noastră,
Ci este turma lui Dumnezeu.

Mai sunt copii ce cresc privind
La omul care le arată calea.
Mai sunt tineri ce au nevoie
De cineva să-i țină-n adevăr.

Mai sunt părinți ce caută pace,
Mai sunt bătrâni ce se roagă-ncet.
Mai sunt suflete care așteaptă
Un cuvânt rostit cu înțelepciune.

Dacă ai obosit pe cale,
Oprește-te și prinde iar puteri.
Dar nu uita de prima clipă
Când ai răspuns chemării din cer.

Adu-ți aminte de altar,
De lacrimile începutului.
Adu-ți aminte că Stăpânul
Te-a chemat să-I fii credincios.

Noi ne rugăm ca Dumnezeu
Să-ți întărească iarăși pasul,
Să-ți dea curaj când vine lupta
Și pace când apasă ceasul.

Nu lăsa mâinile în jos,
Nu stinge focul din altar.
Cel ce te-a chemat odinioară
Rămâne credincios și azi, cu har.